O.Z.N.-uri in toata lumea

In ultimii ani, printre cele mai interesante stiri despre fenomenul OZN au fost cele privind desecretizarile documentelor oficiale, militare sau ale agentiilor de informatii. Vom trece in revista mai jos, ca si in numerele urmatoare, situatia din circa douazeci de state care au luat initiativa publicarii unor fisiere OZN inainte secrete, sau au organizat structuri care sa se ocupe de rapoartele primite. Tarilor, mentionate in general in ordine alfabetica, le vom adauga puncte de vedere venite dinspre Vatican si Natiunilor Unite.

      Argentina

In iunie 2011, seful Statului Major al aviatiei militare argentiniene anunta crearea unei comisii oficiale OZN a Fortelor Aeriene Argentiniene, numita Comisión de Estudio de Fenómenos Aerospaciales (CEFAE). Comisia a postat pe site-ul sau de pe internet o invitatie catre cetateni sa expedieze pe adresa ei rapoarte privind observatii OZN.

Obiectivul declarat al comisiei este „documentarea, analiza si cercetarea fenomenelor neidentificate, intr-o maniera sistematica si sincera, cu ajutorul sistemelor conventionale de control ale spatiului aerian aflat sub jurisdictie nationala”, avand drept scop „sa contribuie la cercetarile privind explicarea stiintifica si tehnica a fenomenelor aerospatiale care nu au fost identificate”, de pe teritoriul Argentinei.

Andrea Pérez Simondini, Directorul CEFORA (Comisia pentru Studiul Fenomenului OZN in Republica Argentina), unul dintre cei cinci membri externi ai comisiei, a declarat jurnalistului mexican Yohanan Díaz ca marea realizare „consta in recunoasterea din partea fortelor aeriene argentiniene a existentei unui fenomen cu caracteristici stranii, asa cum acesta este raportat in tara noastra. Scopul nostru este acum sa adancim, folosind mijloacele cunoasterii stiintifice, posibilitatea gasirii de dovezi pentru originea extraterestra a fenomenului. Pentru aceasta este necesar sa urmam calea responsabilitatii si a compromisului”.

Tot ea a declarat jurnalistului Antonio Huneeus, de la „Open Minds Magazine”, ca „pentru inceput comisia va investiga cazurile raportate de martori calificati, cum ar fi piloti, controlori de trafic aerian, personal aeronautic specializat etc. Vor fi primite de asemenea, prin website, fotografii si filme video, dar numai pentru cazurile in care martorii au vazut si cu ochiul liber ceea ce au capturat pe imagini. Acestia vor fi primii pasi. Pe de alta parte, fiecare baza aeriana va primi un chestionar destinat raportarii eventualelor observatii pe care personalul bazei le-ar putea face”.

CEFORA este o organizatie umbrela a mai multor grupuri OZN si ufologi, creata in 2009, pentru a face lobby in vederea desecretizarii fisierelor guvernamentale OZN, despre care se stie ca exista inca din anii 1960. In 2010, CEFORA a inaintat o cerere formala presedintelui argentinian Cristina Fernández in acest sens, deocamdata fara succes. Dar conlucrarea dintre ufologia militara si civila poate oferi acum sanse mai mari pentru atingerea acestui obiectiv.

       

  Australia

In Australia, de zeci de ani, oficiali militari au examinat minutios un numar de rapoarte privind observarea unor fenomene aeriene neidentificate, dintre care o parte au fost declarate secrete. Ofiteri de informatii din Royal Australian Air Force (RAAF) raspundeau politicos prin scrisori tuturor celor ce pretindeau ca au vazut farfurii zburatoare, lumini inexplicabile etc., dar fara sa ofere detalii suplimentare.

Asociatia Australiana de Cercetare OZN a lansat in 2003 un proiect de desecretizare a fisierelor guvernamentale OZN. Scopurile proiectului au fost: (1) Sa colecteze, sa grupeze, sa analizeze si sa difuzeze informatii privitor la ce anume cunoaste guvernul australian despre fenomenul OZN. (2) Sa documenteze si sa faca disponibile „cele mai bune” cazuri OZN australiene detinute atat de surse civile cat si guvernamentale. (3) Sa stabileasca ce cunostinte privind OZN-urile nu sunt la ora actuala oferite domeniului public, sa incerce sa documenteze si sa disemineze aceasta informatie catre cei interesati.
Rezultatele au inceput sa apara in 2008 cand au fost facute publice primele fisiere. Totusi, pe 7 iunie 2011, agentia Reuters anunta ca se pare ca militarii australieni au pierdut multe dintre fisierele lor cu observatii OZN. Cand ziarul Sydney Morning Herald a cerut, la un moment dat, desecretizarea unor documente OZN, detinute de Departamentul Apararii al Australiei, dupa doua luni de cautari, directorul adjunct responsabil cu desecretizarile, Natalie Carpenter, i-a declarat publicatiei ca, in ciuda cautarii in numeroase arhive, fisierele nu au putut fi localizate, iar Statul Major al Comandamentului Aerului a acceptat, formal, ca ele sunt considerate pierdute.

In urma cu circa sase ani, Asociatia Australiana de Cercetare OZN a reusit sa identifice totusi existenta unor dosare despre care acum se afirma ca nu mai exista. Intre acestea, cel mai vechi fisier, de 25 de pagini, clasificat initial ca „secret” se intitula „Aparitii neobisnuite de farfurii zburatoare la Woomera”, acoperind anii 1952-1955. De-a lungul multor ani, RAAF a fost responsabila cu gestionarea, la nivel oficial, a „Observatiilor Aeriene Neobisnuite”. Aceasta indatorire a incetat in 1996, cand o investigatie stiintifica a sugerat ca nu existau „motive imperioase” ca RAAF sa continue sa dedice resurse pentru a inregistra si investiga OZN-urile. In noiembrie 2000, armata australiana a decis sa nu mai primeasca rapoarte OZN, rugand populatia sa raporteze astfel de incidente doar la politie sau la organizatiile civile dedicate acestui fenomen.

Singurul fisier gasit a fost cel intitulat „Raport privind OZN-uri; aparitii si fenomene stranii in Woomera”. Fisierul continea o serie de schite si descrieri ale observatiilor facute de persoanele care locuiesc in oraselele din zona Woomera, in centrul regiunii nepopulate din statul Australia de Sud, unde se afla si un poligon pentru testarea armamentelor. De pilda, in toamna anului 1957, s-au detonat trei bombe atomice la Maralinga, aflata in zona Woomera. Savantii care evaluasera experimentul au vazut, uluiti, foarte clar, un OZN argintiu, rotund, cu partea de jos plata si un dom deasupra, parand sa exploreze locul. Dupa 15 minute, obiectul a tasnit in sus si a disparut.

   Brazilia

Pe data de 20 mai 2005, pentru prima data in istoria lor, Fortele Aeriene din Brazilia (FAB) primeau in audienta, in mod oficial, o comisie formata din cercetatori de varf ai fenomenului OZN, pentru a discuta deschis observatiile facute in tara si accesul la documente OZN clasificate, aflate in mai multe unitati militare din Brazilia – capitala federala. Asa cum declara generalul de brigada Telles Ribeiro, seful centrului de comunicatii al FAB, „Vrem ca toate informatiile pe care le-am detinut in ultimele decenii, privind acest subiect, sa fie puse complet la dispozitia marelui public, prin intermediul comunitatii OZN”.

Aceasta decizie a Guvernului brazilian a fost rezultatul presiunii exercitate prin campania „OZN-urile: Libertatea de informare acum”. Actiunea a fost inceputa in aprilie 2004, de catre Comisia Braziliana a cercetatorilor OZN, formata din sase investigatori civili binecunoscuti in domeniu, fiind purtata prin intermediul revistei „Brazilian UFO Magazine” ca si prin alte mijloace.

Pe 20 mai 2005 au avut loc intalniri la sediul Centrului Integrat de Aparare Aeriana si Controlul Traficului Aerian (CINDACTA), apoi la Comandamentul Fortelor Aeriene Braziliene (COMDABRA). Cu aceasta ocazie generalul de brigada Atheneu Azambuja, comandantul COMDABRA, a admis ca armata braziliana a detectat si inregistrat sistematic OZN-uri (numite „H Traffic”) inca din 1954, subliniind preocuparea militarilor privind acest fenomen. Cercetatorilor le-au fost puse la dispozitie trei dosare, continand informatii anterior clasificate, privind cazuri OZN, unele deosebit de spectaculoase. Pe 30 septembrie 2009 numarul de pagini desecretizate se ridica deja la peste 4.000.

   Canada

Ca si in alte tari, si in Canada desecre-tizarea documentelor guvernamentale privind fenomenul OZN s-a efectuat in mai multe transe, intre care o mare cantitate inca din 1995. Aceste documente se afla acum depuse in Biblioteca si Arhivele Canadei si provin de la patru departamente si agentii federale: Departamentul Apararii Nationale, Departamentul Transporturilor, Consiliul National al Cercetarii si Politia RCMP. Documentele acopera perioada 1947 pana la inceputul anilor optzeci. Cele circa 9500 de documente au fost digitizate in 2007; ele au formate variate, incluzand corespondenta, rapoarte, informari sau proceduri. Unele descriu in mod specific observatii OZN, altele contin formulare si instructiuni privind modul de raportare a evenimentelor. De regula documentele contin data si locul evenimentului, desi la unele, aceste informatii lipsesc. Toate acestea dovedesc ca cercurile guvernamentale canadiene au fost interesate de fenomenul OZN inca din 1947 daca nu cumva si mai devreme.

   India

 In materie de desecretizari OZN India este un caz special, in care din pacate exista mai mult zvonuri decat dovezi. La sfarsitul anului 2004 ziarele din New Delhi erau pline de stiri privind o presupusa baza subterana a extraterestrilor in regiunea Ladakh din muntii Himalaia; aici ar fi fost aduse forte armate, limitand accesul civililor si al turistilor. In Bangalore, un ofiter, recent pensionat din fortele aeriene indiene, spunea la o intalnire cu o clasa de elevi ca nepamantenii au contactat deja oficialitati guvernamentale de nivel inalt din India. Un alt ofiter a declarat unei ziariste din New Delhi ca extraterestrii viziteaza India (ca si restul lumii) de mii de ani. Ei iau legatura cu pamantenii prin statiile de radar de la sol...

Titlul unui articol din numarul din 6 ianuarie 2005 al ziarului India Daily News, era: "India ar putea fi prima tara care sa ofere o explicatie a contactelor cu extraterestrii si cu OZN-urile". Se mai spunea acolo ca toate marile puteri sunt in contact cu extraterestrii, ca protocoale secrete internationale interzic sa se vorbeasca despre aceste contacte s.a.m.d. New Delhi ar fi fost, conform aceluiasi ziar, in mijlocul unor dezbateri aprinse daca India ar trebui sa pastreze toate aceste informatii secrete, asa cum fac alte tari, sau nu. Secretul ar fi fost stiut si de cativa reprezentanti ai opozitiei, pe langa cei de la putere. Ziarul se mai intreba ce se va intampla daca, dupa dezvaluirea secretului, va izbucni panica, ori daca se va schimba partidul de guvernamant si cei ce au tinut secretul vor fi acuzati ca au ascuns adevarul fata de popor.

Interesant ca, dupa atatia ani, aceste stiri inca mai au ecou pe anumite site-uri de pe internet, completate insa acum cu precizarea ca dezvaluirea adevarului se va face (sau macar va incepe) in anul fatidic 2012...

   Irlanda de Nord

Pe 2 august 2007 ziarul Belfast Telegraph anunta desecretizarea, prin efectul legii accesului la informatii, a unui fisier cu 11 observatii OZN, din ultimul deceniu, in Irlanda de Nord. Acest pas a fost facut inainte de desecretizarea generala a fisierelor OZN in Regatul Unit.

Cel mai activ a fost anul 1999 cu cinci observatii in comitatul Antrim in doar 48 de ore. Alte rapoarte vorbesc despre 18 lumini traversand cerul ori despre un obiect "ca o bila de popice, cu dungi rosii pe ea", care "se misca repede, dupa care a disparut", ori despre doua obiecte in forma de ou, cu lumini rosii, albastre si verzi, cu partea de jos plata.

   Mexico

Autoritatile mexicane si-au schimbat radical atitudinea fata de fenomenul OZN dupa un incident, din 5 martie 2004, in care a fost implicat un avion militar mexican, piloti si personal militar. In urma incidentului, armata a solicitat ca o echipa de ufologi sa participe la interpretarea inregistrarilor facute. S-a spus atunci ca s-a deschis astfel o era de colaborare intre ufologii si militarii mexicani, bazata pe respect reciproc si interesul comun de a afla adevarul privind activitatea OZN.

Incidentul a avut loc in spatiul aerian al orasului Ciudad del Carmen, aflat pe malul golfului Mexic, in statul mexican Campeche. Aici, pe 5 martie 2004, un bimotor militar isi facea zborul de rutina pentru a descoperi avioane ale contrabandistilor cu narcotice.

Aparatul tip Merlin C26A era pilotat de maiorul Magdaleno Jasso Núñez, iar doi locotenenti de inalta calificare operau senzorii, radarul si echipamentul performant pentru detectare si inregistrare, atat in spectrul vizual cat si in infrarosu.

Acest gen de aeronave a fost conceput doar pentru proceduri de supraveghere si detectie, nu pentru interceptare sau manevre de lupta. Daca identificau un zbor de contrabanda, se raporta imediat la baza, de unde erau ridicate avioane de vanatoare pentru interceptare.

Pe la ora 17:00 echipajul a observat pe radar un obiect aflat la circa 3000 de metri deasupra orasului Ciudad del Carmen. Conform protocolului, s-au apropiat de el, pentru a avea o mai buna vizibilitate si a inregistra tinta cu echipamentele de la bord. Concomitent maiorul Jasso a raportat prin radio detectarea unui posibil suspect, cerand ca interceptoarele sa fie puse in alerta. In timp ce inca nu exista un contact vizual, dar aparatura o inregistra clar prin radar si infrarosu, tinta a facut o manevra surprinzatoare departandu-se cu o viteza extraordinara. Maiorul Jasso a incercat s-o urmareasca dar in zadar.

Dar dupa numai cateva momente, obiectul s-a intors si a inceput sa urmareasca el de data asta aparatul Merlin C26A. Acum insa nu mai era singur ci avea si un insotitor identic, ambele obiecte detectate, dincolo de orice indoiala, atat de radar cat si de camera cu termoviziune. Timp de cateva minute avionul a facut manevre pentru a avea o mai buna vizibilitate, totusi, in mod inexplicabil, tinand cont de marimea si claritatea tintelor si de distanta redusa, echipajul tot nu reusea sa stabileasca un contact vizual cu ele.

Iata insa ca in timpul acestor manevre s-a intamplat ceva si mai uluitor. In cateva secunde, spre deruta echipajului, au aparut de nicaieri alte obiecte necunoscute, de aceeasi marime si caracteristici, fiind acum in total unsprezece. Maiorul Magdaleno Jasso a raportat prin radio noua situatie, cerand instructiuni. Cel mai infricosator, pentru echipajul cu lunga experienta in domeniu, era ca obiectele, ale caror intentii erau imprevizibile, se aflau foarte aproape, asa cum aratau aparatele, dar nu puteau fi zarite cu ochiul liber, ceea ce nu se mai intamplase niciodata inainte.

In mijlocul confuziei si descumpanirii echipajului, obiectele necunoscute au format un cerc in jurul avionului militar mexican. Maiorul Magdaleno Jasso a raportat catre baza ca este intr-o stare de alerta rosie, inconjurat de unsprezece obiecte misterioase, camuflate printr-o tehnologie avansata necunoscuta, care permitea evitarea contactului vizual. Maiorul si-a pastrat totusi calmul, la fel si echipajul care continua sa masoare si sa inregistreze toate detaliile acestui incident iesit din comun.

La un moment dat, pilotul a decis sa stinga toate luminile avionului. Dupa cateva minute stresante, cele unsprezece obiecte au disparut. C26A s-a intors apoi fara probleme la baza militara, iar maiorul Magdaleno Jasso, impreuna cu echipajul sau, au facut un raport complet asupra incidentului.

Secretarul Apararii a declansat o ancheta, care sa studieze si sa evalueze fiecare element al intamplarii: afirmatiile facute de echipaj, imagini, masuratori inregistrate de echipamente, ca si evaluarea completa a datelor meteorologice. Cazul a fost luat foarte in serios de personalul Departamentului Apararii, iar dupa cateva saptamani de investigatii, generalul Clemente Vega Garcia, secretar al apararii si comandantul tuturor fortelor armate din Mexic, a decis sa-l invite pe ufologul si jurnalistul mexican Jaime Maussan, pentru o colaborare complementara, punandu-i la dispozitie, pe 22 aprilie 2004, cópii dupa toate inregistrarile facute pe radar si prin termoviziune, ca si datele colectate in cursul incidentului. S-a apelat la el si la echipa sa de experti, atat pentru o opinie avizata privind cele intamplate, cat si pentru a elucida motivele aflate in spatele lor si posibilele consecinte.

Generalul Vega si colabora-torii sai s-au aratat foarte deschisi in discutarea subiectului cu ufologii si si-au manifestat clar interesul in continuarea investigatiilor, pentru a stabili adevarul in cele intamplate. A fost autorizata intervievarea echipajului Merlin C26A de catre Jaime Maussan, fara nicio cenzura, oferind de asemenea toate facilitatile pentru a prezenta cazul populatiei mexicane.

Din studiul si analiza elaborate de Rodolfo Garrido Cotham, rezulta ca in zona nu exista activitate vulcanica sau miscari tectonice, care sa explice eventual fenomenul. Nu au fost semnalate nici fenomene electrice in atmosfera. Situatia meteo era optima, vant de maximum 35 km pe ora, umiditate 72%, temperatura de 34ºC la sol si -27ºC la 3000 de metri, vizibilitatea de 96% in medie. Nu existau conditii pentru producerea fulgerelor globulare. Nu au fost semnalate eruptii solare in acea perioada, deci si posibilitatea unor efecte luminoase de tipul Focului Sf. Elmo era inlaturata.

Pe 11 mai 2004 in Mexico City a fost organizata o conferinta internationala de presa, la care s-au prezentat rezultatele investigatiilor realizate de Departamentul Apararii, ca si de echipa de specialisti condusa de Jaime Maussan. Conlucrarea pe marginea incidentului a fost calificata drept istorica, deschizand o era de colaborare intre ufologii si militarii mexicani, o colaborare bazata pe respect reciproc si interesul comun de a afla adevarul privind activitatea intensa OZN din Mexic, manifestata mai ales dupa un faimos val de observatii din 11 iulie 1991.

   China

 In China inca nu a avut loc o desecretizare ca in alte tari. Dar in august 2010, unul dintre responsabilii Observatorului Astronomic Muntele Purpuriu, apartinand Academiei Chineze de stiinte, Prof. Wang Sichao a declarat public faptul ca OZN-urile sunt reale, extraterestrii viziteaza Pamantul in expeditii de cercetare stiintifica si observatorul a urmarit navele lor in repetate randuri, la inaltimi cuprinse intre 150 si 1500 de kilometri de la sol. OZN-urile nu sunt decat "sonde pilotate de roboti", care pot atinge pana la 80% din viteza luminii, utilizand, pentru propulsie, fuziunea nucleara...

Experienta sa de 39 de ani la Observatorul Muntele Purpuriu l-a convins pe Wang sa creada ca aceste nave utilizeaza gravitatia terestra pentru a manevra si a pluti nemiscat. El este convins ca vizitatorii sunt pasnici si nu doresc nimic material de la noi, avand in vedere ca au tehnologii suficient de avansate pentru a-si crea orice material doresc. Iar daca totusi n-ar fi pasnici, ei nu sunt zei, au puncte slabe, deci ne-am putea apara impotriva lor.

  Danemarca

La inceputul lunii februarie 2009 s-a anuntat ca guvernul Danemarcei a decis sa faca publice fisierele OZN, pana atunci inaccesibile, adunate de Fortele Aeriene din Danemarca de peste 30 de ani. In aceste documente sunt detaliate peste 15000 de observatii OZN raportate. Asa cum anunta ziarul Copenhagen Post, decizia a fost luata intrucat guvernul danez a tras concluzia ca "nu era nimic secret in aceste fisiere".

Majoritatea observatiilor au ramas neidentificate intrucat nu existau suficiente date pentru a determina ce anume puteau fi. Totusi multe dintre ele au fost explicate oficial prin aeronave, fenomene meteorologice etc. Nu toate observatiile au fost efectuate asupra teritoriului danez si se pare ca cel putin una dintre observatii, cea din Groenlanda a atras atentia ufologilor. Incidentul s-a petrecut pe 5 ianuarie 1981, cand un obiect patrat stralucitor s-a ivit deasupra tundrei inghetate din preajma bazei aeriene Thule. Obiectul a disparut tot atat de brusc cum a aparut. Ca o dovada in plus, baza aeriana americana, aflata nu departe, a avut o observatie similara.

Capitanul aviator Thomas Petersen, responsabil cu fisierele desecretizate, a declarat ziarului Copenhagen Post ca obiectivul principal al Fortelor Aeriene este apararea Danemarcei de amenintarile externe, or "OZN-urile nu sunt cunoscute ca o amenintare".

  Finlanda

Finlanda structurile militare au fost interesate, inca de multe decenii, de incidentele neobisnuite din spatiul aerian. Acum cativa ani s-a publicat si o carte in care au fost dezvaluite studiile oficiale OZN din perioada 1933-1979.

Cercetatorii OZN din Finlanda au fost pionieri in domeniul fotografiei in infrarosu. In timpul unui val de OZN-uri, la sfarsitul anilor 1960 si inceputul anilor 1970, ei au fotografiat numeroase OZN-uri in infrarosu, ajungand la concluzia ca OZN-urile apar de cele mai multe ori la nivel infrarosu, fiind invizibile in spectrul obisnuit.

Asociatia finlandeza FUFORA, dedicata studiului fenomenului OZN, a primit spre analiza doua filme facute in infrarosu, in noiembrie 2003 si aprilie 2005. Tapani Koivula, presedintele FUFORA declara ca "nici oficialitatile, nici cercetatorii OZN nu au gasit explicatii normale" privind obiectele filmate. Acestea - spunea el - semanau cu cele filmate in alte tari si aveau, in mod tipic, forma de tija. Koivula a mai precizat ca in Finlanda "multi piloti militari si ai Finnair au vazut OZN-uri in ultimii 50 de ani, dar au urmat cutuma internationala de a nu face publice observatiile. Opinia lor a fost ca atat timp cat nu exista explicatii normale pentru OZN-uri, e mai bine sa nu te pronunti. Ilpo Koskinen, pilot si investigator OZN, estima ca fiecare al patrulea pilot a vazut OZN-uri."

   Franta

Pe 22 martie 2007 autoritatile franceze anuntau ca vor da publicitatii, din proprie initiativa si oficial, toate fisierele detinute privind investigatiile OZN, proces incheiat cu bine intre timp. S-a subliniat cu acest prilej ca alte tari, inclusiv SUA, desecretizeaza astfel de documente doar la cerere (de pilda, ca efect al legii accesului la informatii).

Documente franceze fusesera detinute pana atunci de Centrul National de Studii Spatiale (CNES), creat in 1962. In cadrul lui a fost infiintat in 1977 Grupul de Studii ale Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (GEPAN), care a fost mult timp singura structura publica civila, oficiala, din lume, destinata studiului stiintific al fenomenului OZN. Acest grup a activat de atunci neintrerupt, finantat din fonduri publice.

GEPAN a fost rebotezat in 1988 Serviciul de Expertiza al Fenomenelor de Reintrare Atmosferica (SEPRA), iar in 1999, sub acelasi acronim, Serviciul de Expertiza a Fenomenelor Rare Aerospatiale. In septembrie 2005, SEPRA a devenit Grupul pentru Studiu si Informare asupra Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (GEIPAN), avand ca principale sarcini: colectarea, inregistrarea si arhivarea rapoartelor OZN, in vederea intocmirii unei baze de date, analiza informatiilor, facand apel la specialisti din diverse domenii, si comunicarea cu publicul interesat, prin publicarea de rapoarte periodice si gestiunea accesului la arhive.

In octombrie 2006 guvernul francez a ordonat CNES-ului sa pregateasca, spre a fi facute publice, pana in aprilie 2007, toata documentatia OZN detinuta, ceea ce s-a si intamplat. Documentele contin peste 1000 de fisiere privind observatii investigate oficial in Franta. Aceste fisiere includ imagini ale posibilelor OZN-uri, relatari ale martorilor, jurnale, corespondenta interguvernamentala. Spre deosebire de alte documente care au fost facute publice on-line, cele franceze nu sunt acoperite cu portiuni innegrite peste informatiile care n-ar trebui sa fie cunoscute.
Prin gestul sau, guvernul francez s-a dovedit in acest domeniu mai deschis decat orice alta tara importanta din lume, invitand si alte natiuni sa-i urmeze exemplul.

  Germania

Desi Germania nu a desecretizat pana in prezent vreun document OZN, cazul ei este interesant de comentat. Pe 1 decembrie 2011 Curtea administrativa a orasului Berlin a facut audieri, ca urmare a cererii cetateanului Frank Reitemeyer, ca, pe baza legii libertatii de informare, Bundestagul sa faca public un studiu privind fenomenul OZN. Era vorba de un raport oficial, compilat de "Serviciul Stiintific al Parlamentului German", la cererea unor membri ai parlamentului si avand drept obiect "cautarea vietii extraterestre si realizarea rezolutiei ONU A/33/426 privind observarea obiectelor zburatoare neidentificate si viata extraterestra" (rezolutie adoptata de Adunarea Generala in 1978 si care cere "stabilirea unei agentii sau a unui departament al Natiunilor Unite pentru realizarea, coordonarea si diseminarea rezultatelor cercetarii privind obiectele zburatoare neidentificate si fenomenele inrudite").

Deocamdata Parlamentul german refuza publicarea acestui raport sau accesul la el, argumentand ca legea libertatii de informare din Germania se aplica Parlamentului doar in masura in care e vorba de subiecte de administratie publica si nu de domenii speciale cum ar fi cercetarea stiintifica. Un alt motiv ar fi protectia proprietatii intelectuale. Robert Fleischer, coordonatorul initiativei Exopolitics Germany comenta ca situatia este cu atat mai bizara cu cat alte documente elaborate de serviciul de cercetare al Bundestagului au fost desecretizate fara probleme, iar proprietatea intelectuala nu va fi violata intrucat nu s-a pus problema publicarii studiului.

Investigatorii OZN incearca de mai multi ani sa afle daca autoritatile germane au condus investigatii in domeniul OZN-urilor si daca exista documente ascunse undeva in acest sens. In timp ce multi piloti militari sau civili (intre care fostul pilot sef al liniilor Lufthansa) au confirmat public observatiile proprii, de prima mana, privind OZN-uri, cererile oficiale, de pilda catre departamentul german al apararii, au primit ca raspuns fraze negand ca oficialitatile germane ar avea vreun interes ori cunostinta privind fenomenul OZN.

Aceasta aparenta lipsa de motivatie pare cu atat mai lipsita de sens cu cat alti membri NATO, tari si state partenere precum Regatul Unit, Belgia, Italia sau Franta (pentru a numi doar cateva) au pus deja la dispozitia publicului fostele lor fisiere OZN, colectate si investigate decenii de-a randul. Dupa Fleischer, este imposibil ca Germania, una dintre tarile aflate intr-o pozitie avansata pe plan european, sa nu aiba interes intr-un domeniu de securitate nationala in care vecinii si partenerii sai au obtinut si au investigat atat de mult.

Tribunalul a admis deocamdata cererea lui Reitemeyer, dispunand publicarea studiului, dar Bundestagul a facut apel contra acestei decizii la Curtea suprema Berlin-Brandenburg, care va avea ultimul cuvant.

  Noua Zeelanda

 Pe 23 decembrie 2010 presa anunta ca structurile militare neozeelandeze au facut publice sute de rapoarte, anterior clasificate, detaliind observatii OZN si pretinse întalniri cu extraterestri. Rapoartele, datand din anii 1954 pana în 2009, au fost desecretizate ca efect al legilor accesului la informatii dupa ce fortele de aparare ale Noii Zeelande au înlaturat din ele numele martorilor si alte date de identificare. În circa 2000 de pagini de documente, oameni simpli, personal militar sau piloti comerciali descriu, în majoritatea lor, lumini care se deplasau pe cer, dar si întalniri mai stranii.

Unele relatari includ desene ale unor farfurii zburatoare, descrieri de nepamanteni purtand "masti de faraon" sau pretinse mostre de scriere extraterestra. Unul dintre cele mai cuprinzatoare fisiere se refera la doua observatii ale unor lumini stranii în zona orasului Kaikoura din Insula de Sud, în anul 1978, înregistrate si de o echipa de televiziune aflata la bordul unui avion. Incidentul a fost mediatizat international la vremea respectiva, dar raportul Fortelor Aeriene afirma ca el putea fi explicat prin fenomene naturale, precum lumini ale unor nave maritime reflectate de nori sau... planeta Venus...

  Peru

Fortele Aeriene Peruane au înfiintat în anul 2000 un "Birou de investigatii", pentru "a urmari pretinsele OZN-uri ale caror fulgerari de lumina distrag pilotii si operatorii radar de la îndeplinirea îndatoririlor lor".

Pe 28 septembrie 2002, comandorul de aviatie militara Julio Chamorro, seful acestui birou, declara, într-un interviu dat, la Lima, ziarului The Miami Herald, ca structura are sapte angajati ce studiaza "anomaliile care pot cauza probleme aviatiei".

Biroul investigheaza în primul rand avioanele care se abat de la traiectorie sau deltaplanele cu motor care se apropie prea mult de bazele militare. Dar din o suta de apeluri primite lunar, Chamorro recunoaste ca jumatate sunt observatii de OZN-uri, dintre care multe credibile.

Interesul guvernului peruvian în investigarea fenomenului OZN-uri dateaza de cateva decenii; exista însa dovezi arheologice ca si vechile civilizatii peruane puteau face observatii similare si erau foarte interesate de fenomenele nepamantene. Imaginile, avand lungimi de kilometri, din desertul Nazca, la sud de Lima, sau un zeu cu aripi în nord, sunt pentru Chamorro dovezi ca vechile culturi nu doar ca au stapanit stiintele si matematicile, dar banuiau ca în spatiu ar putea exista si altceva decat Soarele si Luna.

"Exista mai multe mistere care, credem noi, sunt foarte importante si care merita toata atentia" - adauga. "Daca vom ajunge la niste concluzii definitive, munca noastra va fi extrem de benefica pentru Peru si pentru întreaga umanitate. Ganditi-va doar la avansul tehnologic daca am putea dovedi fara tagada existenta acestor nave spatiale".

Chamorro vede OZN-urile ca o posibila amenintare la adresa securitatii nationale. El estimeaza ca 60 la suta din populatia Perului a vazut ceva inexplicabil pe cer. Majoritatea apelurilor pe care le primeste comisia pot fi explicate, dar cam o duzina în fiecare luna, desi credibile, sunt greu de explicat. El a dat ca exemplu o înregistrare video din Chulucanas, Piura, facuta la sfarsitul anului 2001, înfatisand o nava imensa care a stat pe cer aproape doua ore. "Nava nu facea zgomot si nu se misca. Puteai sa-i vezi forma, care includea chiar si hublouri".

  Urmatorul "Roswell"

În Chilca, la 40 kilometri sud de Lima, pe coasta Pacificului, numarul de observatii OZN este atat de mare încat maiorul Numa Rueda spera ca locul ar putea deveni "urmatorul Roswell". El povestea ca într-o noapte de februarie 1998, în timp ce discuta cu fratele sau langa casa lor, au vazut un obiect în forma de bumerang aparand de dupa o creasta, miscandu-se încet si fara zgomot, însotit apoi de sase obiecte similare dar de mai mici dimensiuni. "Nava mama si celelalte sase vehicule au plutit cateva minute, dupa care s-au îndreptat spre largul marii" - spunea Rueda - "Auzisem despre OZN-uri, dar aceasta a fost prima mea observatie. Pentru mine a fost o dovada incontestabila ca exista viata în afara planetei noastre".

O figura stranie, cu antene, pe care el însusi a gasit-o pe un fragment textil din antichitate este si ea, pentru Rueda, "o dovada ca nu suntem primii care vedem OZN-uri aici. Vechii peruvieni, care au locuit în Chilca, au avut si ei întalniri si un posibil contact".

În Peru exista si o veche traditie ufologica. În 1955 Carlos Paz a pus bazele Institutului peruan pentru relatii interplanetare, dedicat studierii fenomenului OZN. Dupa moartea lui, în 1999, activitatea aceasta este continuata de fiica lui, Rose Marie, care declara: "Noi nu suntem un grup filosofic. Facem o activitate stiintifica. Pretindem dovezi concrete ale observatiilor OZN".

Ufologul Dr. Mario Zegarra este convins ca fortele armate peruviene, mai ales aviatia militara, ascund informatii privind OZN-urile observate în diferite zone ale tarii si raporteaza aceste informatii nu guvernului national ci unor agentii din SUA interesate în acest sens. "Afirmatiile potrivit carora fiinte extraterestre exista nu doar în alte galaxii ci chiar si aici pe Pamant înseamna sfidarea teoriilor privind evolutia umana; cu alte cuvinte, stramosii omului nu ar fi maimutele ci extraterestrii" argumenta Zegarra. El adauga: "Recunoasterea existentei unei civilizatii superioare, care poseda cunostinte mult avansate, ar demonta puterea SUA. Militarii au vazut OZN-uri din avioanele lor, dar ei trebuie sa-si tina gura, întrucat aceste informatii sunt clasificate si e bine sa fie ascunse fata de public".

Zegarra observa ca în ultimii 40 de ani OZN-urile si-au facut aparitia în "valuri" periodice. Unul dintre documentele strict secrete prezentate de Zegarra arata ca pe 9 mai 1980, în timp ce un grup de militari de la baza aeriana Mariano Melgar din districtul La Joya (regiunea Arequipa) începeau instructia zilnica, ei au detectat prezenta unui OZN la capatul pistei de aterizare, la o altitudine de 550 de metri deasupra solului. Obiectul semana cu un balon meteorologic. Oscar Santa Maria, pilotul unuia dintre avioanele de vanatoare, a primit ordin sa decoleze si sa intercepteze obiectul. Dupa a treia trecere în dreptul sau, pilotul a deschis focul asupra sferei; aceasta, fara a parea afectata, s-a îndepartat rapid.

În 1966 se spunea ca o nava de provenienta extraterestra ar fi aterizat la baza militara Talara, iar în 1979 un obiect cu trei picioare în Chachapoyas. Ufologii Mario Zegarra si J.J. Benitez pretind ca exista sute de astfel de observatii OZN în preajma bazelor militare, a silozurilor nucleare, a navelor de razboi, a avioanelor de transport sau militare. Documentele privind toate aceste incidente ar fi în posesia militarilor si a serviciilor de informatii, care a considerat ca publicul înca nu este pregatit sa afle tot adevarul.

Politicianul Richard Amiel, fost secretar general al Partidului Popular Crestin si fost candidat la postul de primar al orasului Lima, o persoana cu un prestigiu dincolo de orice dubiu, spunea ca si el a avut "privilegiul" de a vedea un OZN. Amiel, prin formatie inginer geolog era în 1964, împreuna cu soferul masinii, pe la ora 7 dimineata, pe o sosea în platoul Quruvilca, districtul Santiago de Chuco, în zona miniera Alto Chicama, cand a zarit deasupra varfului andin Cerro Aguja plutind un OZN. Asa cum a declarat ulterior: "executam o prospectiune pentru carbune în beneficiul unei termocentrale în constructie, cand nava gigantica a aparut fara vreun sunet. N-am fost în stare decat sa o privim, fiind într-un mod straniu incapabili sa ne mobilizam si s-o fotografiem".

"Am raportat situatia managerului companiei pentru care lucram. Mi-a raspuns ca mai multa lume a vazut acelasi lucru, dar n-au facut publica informatia întrucat, dat fiind caracterul controversat al subiectului, s-au temut ca vor fi catalogati drept nebuni". Dupa opinia lui Amiel, marile puteri, cum ar fi SUA sau Rusia, au cunostinta de existenta extraterestrilor pe Pamant, dar tin secret aceste date.

Regatul Unit al Marii Britanii. Datorita in buna masura staruintelor dr. David Clarke, un cunoscut ufolog britanic, lector de jurnalism la Sheffield Hallam University, a fost desecretizata, incepand din mai 2008, cea mai mare parte din documentele referitoare la fenomenul OZN ale Ministerului 

Apararii al Marii Britanii (Ministry of Defence - MoD). Documentele - scanate - au fost depuse, sub forma electronica, la Arhivele Nationale, de unde puteau fi descarcate de oricine, in prima luna gratuit, apoi contra unei taxe modice.

In miile de pagini desecretizate de atunci, in transe, se regasesc, pe langa observatiile raportate, si documente relevante pentru atitudinea oficialilor si a marelui public fata de fenomen. Au fost prezentate, de pilda, dosare privind "corespondentii persistenti" care au bombardat MoD cu cereri de informatii privind OZN-urile, sau scrisori adresate prim-ministrului John Major, iar dupa 1997, lui Tony Blair, in care li se cer opinii privind OZN-urile si viata extraterestra.

La Ministerul Apararii sunt raportate circa 100 de cazuri pe an. Desi la MoD nu exista ufologi, militarii sunt obligati sa investigheze fiecare incident. La o interpelare, facuta inainte de inceperea desecretizarii documentelor OZN, directorul Air Staff din Ministerul Apararii (MoD) a prezentat o serie de principii privind politica ministerului fata de fenomenul OZN. Dam in continuare cateva citate relevante din acest raspuns. "Ministerul Apararii nu are nicio expertiza sau rol privind domeniul OZN-urilor sau farfuriilor zburatoare ori in privinta existentei unor forme de viata extraterestre, dar ramane total deschis fata de acestea. (...) Dupa cate stie MoD, pana la ora actuala nu exista nicio dovada care sa adevereasca existenta acestor fenomene. (...) MoD examineaza orice raport OZN pe care il primeste exclusiv pentru a stabili daca ceea ce a fost observat poate avea vreo semnificatie pentru aparare; cu alte cuvinte, daca exista vreo dovada ca spatiul aerian al Regatului Unit putea fi periclitat de o activitate aeriana ostila sau neautorizata. (...) Nu vom incerca identificarea naturii precise a fiecarei observatii raportate la noi, in afara de cazul in care avem dovada unei amenintari potentiale la adresa Regatului Unit dintr-o sursa externa, iar pana in prezent niciun raport OZN nu ne-a revelat o astfel de dovada". Autorul a adaugat ca ar fi o utilizare neadecvata a resurselor destinate Apararii daca nu s-ar proceda astfel.

In ianuarie 2010, David Clarke a intrat in posesia unui document de 5 pagini, elaborat de un functionar superior al MoD, cu putin timp inainte de 25 septembrie 2007, cand ministrul a aprobat transferul fisierelor OZN catre Arhivele Nationale. Si in acest document se spune, intre altele: "Contrar a ceea ce cred multi din marele public, MoD nu are niciun interes in subiectul formelor de viata extraterestra care ar vizita Regatul Unit, ci doar in asigurarea integritatii si securitatii spatiului aerian al Regatului Unit".

O nota din noiembrie 2009 considera ca ghiseul prin care se raspundea publicului la intrebari legate de fenomenul OZN trebuie inchis intrucat el "nu serveste vreunui obiectiv tinand de aparare si genereaza doar corespondenta fara valoare pentru aparare" deci, in vremuri de criza, "distrage atentia de la problemele de baza ale apararii. MoD nu are niciun interes sa mai primeasca rapoarte OZN dupa noiembrie 2009 si nu va mai reactiona la ele".

Ulterior a mai fost desecretizat un document guvernamental in care se recunoaste, inca o data, ca miile de rapoarte OZN nu au fost urmate de investigatii detaliate, din cauza lipsei fondurilor si deoarece s-a considerat ca OZN-urile nu reprezinta o amenintare la adresa securitatii Regatului Unit.

Dam in continuare cateva exemple de observatii OZN britanice din documentele desecretizate in ultimii ani, pe langa cele pe care le-am inclus deja in aceasta rubrica a revistei Magazin.
In martie 1997, un barbat din Birmingham, care venea de la lucru la ora 4 dimineata, a vazut plutind deasupra gradinii din spatele casei sale un obiect mare, triunghiular, de culoare albastra. Nu scotea niciun sunet dar toti cainii din jur latrau furios. Dupa circa trei minute, aparitia "a tasnit si a disparut", lasand in urma sa, pe crengile copacilor din jur, "o substanta alba matasoasa", din care martorul a adunat o anumita cantitate (cu care nu se mai spunea ce s-a intamplat).

Un alt document, din ianuarie 1997, vorbeste de un barbat care conducea noaptea masina, spre casa, in sudul tarii Galilor, cand a zarit "un tub de lumina coborand din cer" drept spre el, din ceva ce, cu putin timp inainte, semanase cu "o stea masiva". Telefonul mobil si aparatul de radio au incetat sa functioneze. Martorul a coborat din masina si a facut cativa pasi prin lumina care il invaluia, dupa care s-a intors in masina. A inceput sa se simta imediat rau. Ajuns acasa, a observat ca masina, initial curata, era acoperita acum de un strat de murdarie si praf. In scurt timp a facut o boala de piele pentru care a fost obligat sa se adreseze medicului.

In august 1997, cinci membri ai echipajului unui trauler, care pescuia in Marea Nordului, au vazut un obiect rotund, plat, lucios plutind pe cer. Se vedea bine si cu ochiul liber. Obiectul a fost urmarit si de radarul vasului, timp de cateva secunde inainte sa dispara. In raport se mai mentioneaza ca "martorul este foarte sceptic in privinta OZN-urilor".

Ofiterii de politie din Boston si Skegness, orasele port in estul Angliei, aflate la circa 25 kilometri intre ele, au inregistrat un OZN pe video, in acelasi timp in care radarele defensive ale Royal Air Force (RAF) au detectat un semnal "neidentificat" deasupra de Boston. S-a intamplat in octombrie 1966, cand politistii au vazut pe cer "lumini stranii, rosii, albastre, verzi si albe, care se roteau". O nava intr-un golf din apropiere de Boston a vazut de asemenea luminile. Explicatiile oficiale la vremea respectiva au fost ca martorii au vazut doar stele sau planete stralucitoare, iar radarul a inregistrat un "ecou permanent" creat de turnul unei biserici.

In documentele desecretizate sunt raportate si incidente implicand aeronave, de pilda cel din ianuarie 1995, cand un Boeing 737 al companiei British Airways a evitat in ultimul moment o coliziune cu un OZN. Capitanul si membrii echipajului au vazut obiectul, dar investigatia efectuata de Autoritatea Aviatica Civila n-a reusit sa-l identifice. Un incident asemanator s-a petrecut in decembrie 1996, in apropierea Aeroportului din Glasgow, cand pilotul aeronavei a vazut fulgerari de lumini albe si rosii. Raportul mentioneaza doar ca s-a dovedit ca nu a existat o activitate Royal Air Force in zona.

Analiza rapoartelor, acoperind o jumatate de secol, arata o interesanta modificare a imaginii OZN-urilor. In timp ce in anii 1940 sau '50 obiectele tindeau sa aiba forma de disc sau farfurie, in ultimii ani ai secolului predominau triunghiurile negre si masive. Dr. David Clarke considera ca aceste imagini au fost influentate de avansurile in tehnologie, de mass-media si de cinematografie, de pilda, in ultimul timp, de serialul TV "Dosarele X" sau de filme ca "Independence Day".

Pofta de o ciocolata ar fi de vina, dupa parerea aceluiasi Clarke, de OZN-ul "in forma de Toblerone" (faimoasa bara triunghiulara de ciocolata elvetiana), care a fost vazut plutind deasupra districtului Annandale din Scotia, in iulie 1994. Fisierul desecretizat include o schita a obiectului, estimat a avea lungimea de 10-12 metri si diametrul de 6 metri, care a plutit la vreo trei metri deasupra solului, fara lumini pe el, si a fost observat "cel putin 40 de minute".

  Suedia

Asa cum anunta magazinul suedez online Expressen, ca si alte surse de presa, incepand din 10 mai 2009, Suedia a inceput sa desecretizeze si sa publice fisierele OZN. Dincolo de 18.000 de cazuri suedeze, arhivele contin mii de cazuri din Danemarca si alte tari nordice. Sunt incluse, pe microfilme, si mii de cazuri din SUA.

Presedintele organizatiei "UFO Sweden", Clas Svahn, mentiona intre aceste cazuri unul deosebit de interesant, din 1980. Un OZN in forma de tigara de foi a venit sa se scufunde intr-un lac de munte si, conform martorilor, nu a mai iesit de acolo. Svahn comenta ca "ar putea fi inca acolo, intrucat lacul nu a fost niciodata explorat de scafandri".

Japonia. Asa cum anunta pe 18 decembrie 2007 agentia Associated Press, Ryuji Yamane, parlamentar al opozitiei, a facut o interpelare privind "raportarile frecvente de observatii OZN", la care a raspuns secretarul general al cabinetului: Nobutaka Machimura. Oficialul guvernamental a declarat ca "nu exista observatii confirmate ale unor obiecte zburatoare neidentificate presupuse ca venite din spatiul cosmic", dar, in ceea ce-l priveste personal, "eu cred in mod sigur ca acestea exista". In raspunsul scris care a insotit declaratia, se spunea ca fortele aeriene au observat adesea "pasari si alte obiecte in afara de aeronave" dar nu OZN-uri, iar autoritatile supravegheaza vigilent spatiul aerian japonez, fiind gata sa ridice de la sol avioane de vanatoare pentru a intercepta obiecte aeriene suspecte.

  Uniunea Sovietica

In Uniunea Sovietica, in ciuda faptului ca, inca din anii 1950, fenomenul OZN a fost taxat drept o fantezie caracteristica tarilor capitaliste, armata a pastrat un interes ascuns pentru elucidarea cauzelor sale. In noiembrie 1967 s-a anuntat ca s-a creat o "comisie organica" menita sa se ocupe de acest subiect, comisie formata din astronomi si ofiteri de aviatie. La scurt timp dupa aceea s-a negat insa oficial existenta unei astfel de organizatii, desi azi se crede ca aici s-au adunat multe rapoarte privind observatiile OZN.

In zorii zilei de 20 septembrie 1977, la Petrozavodsk, a aparut pe cer o uriasa "meduza luminoasa" imprastiind o multime de raze subtiri deasupra orasului. Azi se stie ca fenomenul a coincis cu lansarea satelitului Cosmos-955, de la baza Plesetk. Gratie neglijentei cenzurii, cazul a ajuns pe paginile celor mai importante publicatii sovietice. Oficialitatile au hotarat atunci ca fenomenul trebuie studiat mai atent. In 1978 au fost demarate programele "Setka MO" al Ministerului Apararii, condus de colonelul Boris Sokolov, si "Setka AN", al Academiei de stiinte, condus de Dr. Iulii Platov. Cele doua programe au facut si schimb de informatii. In ianuarie 1980, si seful Statului Major General al Fortelor Armate ale URSS a emis un regulament cerand sa i se raporteze neintarziat "orice fenomen inexplicabil, exotic, extraordinar", inclusiv observatii OZN.

Pana in 1990, s-au adunat circa 3000 de rapoarte, asupra a circa 400 de evenimente individuale. 90% din acestea puteau fi explicate prin cauze conventionale, precum: lansari de rachete, baloane de mare altitudine etc. Dar circa 300 de observatii au ramas neexplicate, chiar si dupa cea mai scrupuloasa examinare.

Un post de urmarire a OZN

Colonelul in retragere Boris Sokolov spunea ca "timp de zece ani Uniunea Sovietica a devenit un gigantic post de urmarire a OZN-urilor". In spatiul ex-sovietic "au existat 40 de cazuri in care pilotii au intalnit OZN-uri. La inceput li s-a ordonat sa le intercepteze si sa le doboare. Cand pilotii s-au angajat in urmarire, OZN-urile au accelerat, pilotii au pierdut controlul si avioanele s-au prabusit. Aceasta s-a intamplat de trei ori, iar in doua dintre astfel de incidente pilotul si-a pierdut viata. Dupa aceasta pilotii au primit ordin sa observe obiectul, dar sa schimbe directia si sa se indeparteze (...) In mod hotarat, pilotii au perceput OZN-urile ca un pericol". Sokolov a mai adaugat ca "militarii erau interesati de OZN-uri inclusiv din cauza credintei ca daca vor descifra secretele OZN-urilor, vor putea castiga competitia cu potentialii inamici, prin incorporarea acestor tehnologii".

Pana in 1989, desi au existat exceptii, subiectul OZN era practic interzis in mass media oficiala sovietica. Un dezghet s-a produs in acel an, la initiativa lui Gorbaciov, astfel incat cazuri faimoase, cum ar fi cele de la Kiev sau Voronej din vara si toamna 1989 au capatat o mediatizare extraordinara. La inceputul anului 1990, de pilda, Gorbaciov, inca presedintele URSS, raspundea unor intrebari puse de muncitori din Urali, spunand "fenomenul OZN exista si trebuie tratat cu seriozitate".

In 1990, in cadrul Academiei de Aviatie Militara, s-a format Asociatia Ufologica Unionala, sub conducerea generalului maior de aviatie Pavel R. Popovici, pilot cosmonaut. Tot in 1990, generalul de aviatie Igor Maltev, seful Statului Major General al Fortelor Armate, a pus la dispozitia publicului numeroase documente si fotografii de OZN-uri.

In 1991, si generalul Nikolai Alexeevici Sciam, vicepresedintele Comitetului de Presedintie al KGB, a pus, oficial, la dispozitia Asociatiei Ufologice Unionale din URSS (presedinte Pavel Popovici), documente, insumand 124 de pagini, avand titlul "Cazuri de observare a unor fenomene insolite pe teritoriul URSS, 1982-1990". In scrisoarea insotitoare se afirma ca KGB nu a fost preocupat in mod expres de studiul OZN-urilor, dar a primit numeroase astfel de rapoarte de la persoane particulare sau diverse agentii.

In mod firesc, existenta unor cazuri spectaculoase OZN in spatiul ex-sovietic a starnit curiozitatea amatorilor de senzational din occident, intre care si pe cea a adeptilor conspirationismului, care au avut impresia ca pot avea acum dovada ca toate marile puteri au avut legaturi cu extraterestri, legaturi tinute in cel mai strict secret. Aceasta curiozitate a fost rapid satisfacuta de cetateni rusi intreprinzatori care au inceput sa fabrice istorii, documente, filme etc. despre OZN-uri prabusite, baze subterane in care se colaboreaza cu extraterestri etc. (in general copiate dupa istoriile care circulau deja in SUA) si sa vanda toate acestea pe bani frumosi amatorilor occidentali naivi. Desi nu exista dovezi clare in acest sens, este foarte posibil ca, la fel ca in SUA, o parte din aceasta dezinformare sa fi fost produsa si de agentii specializate ale armatei, in primul rand in scopul discreditarii cercetarii fenomenului OZN si a ridicarii unei perdele de ceata peste anumite proiecte militare secrete. Intre altele, fenomenul a generat discutii aprinse si nu totdeauna foarte politicoase intre ufologii rusi, dintre care unii au cazut in plasa falsificatorilor sau le-au facut jocul.

Desecretizarea fisierelor OZN

Pe 21 iulie 2009, reteaua de stiri Russia Today (RT), parte a agentiei rusesti de presa RIA Novosti, proprietate de stat, anunta si desecretizarea fisierelor OZN detinute de marina militara rusa. Evident, majoritatea documentelor se refera la observatii facute in mari sau lacuri.

Multe inregistrari dateaza din epoca sovietica si au fost compilate de un grup special al marinei care colecta rapoarte ale unor incidente inexplicabile din partea submarinelor si navelor militare. Grupul a fost condus de amiralul Nikolai Smirnov. S-a comentat pe marginea acestor rapoarte ca obiectele neidentificate depaseau tehnologic tot ce a construit vreodata umanitatea.

Vladimir Ajaja, fost ofiter naval si faimos ufolog rus, afirma ca materialele publicate sunt de o extraordinara valoare. El estima ca "cincizeci la suta din intalnirile OZN au legatura cu oceanele; cinsprezece sau mai mult cu lacurile. Astfel OZN-urile tind sa fie in conexiune cu apa". La un moment dat, un submarin nuclear, care era in misiune de lupta in Oceanul Pacific, a detectat prin sonar sase obiecte neidentificate subacvatice. Dupa ce toate manevrele posibile pentru a scapa de ele s-au dovedit ineficiente, capitanul a ordonat ridicarea la suprafata. Obiectele au urcat si ele, dupa care au fost vazute luandu-si zborul prin atmosfera.

Fostul comandant de submarin, contraamiralul in retragere Iurii Beketov, isi amintea ca multe evenimente misterioase s-au petrecut in regiunea Triunghiului Bermudelor. Instrumentele refuzau sa functioneze, fara un motiv anume, sau detectau un bruiaj puternic. Fostul ofiter credea ca acestea puteau fi cauzate in mod deliberat de OZN-uri. El a comentat ca "in cateva ocazii instrumentele au indicat obiecte materiale miscandu-se cu o viteza incredibila. Calculele au aratat viteze de circa 400 km/ora, greu de realizat chiar si la suprafata. Era ca si cum obiectele sfidau legile fizicii. Este o singura explicatie: creaturile care le-au construit ne depasesc de departe ca nivel de dezvoltare".

Igor Barklay, capitan de rangul I si fost ofiter de informatii al marinei, declara ca OZN-urile "apareau adesea in locurile unde se concentrau flotele noastre sau ale NATO: in apropiere de Bahamas, Bermude, Puerto Rico. Ele au fost vazute cel mai des in zonele cele mai adanci ale Oceanului Atlantic, in partea de sud a Triunghiului Bermudelor si de asemenea in Marea Caraibelor".

Un alt loc in care oamenii raportau frecvent intalniri OZN este Lacul Baikal, din Siberia, cel mai adanc lac de apa dulce de pe Pamant. Pescarii povesteau despre lumini puternice care vin din adancuri si despre obiecte care isi iau zborul din apa. Se mai povestea ca in 1982 un grup de sapte scafandri militari, antrenandu-se in Baikal, ar fi zarit, la o adancime de 50 de metri, "un grup de creaturi umanoide imbracate in costume argintii". Scafandrii ar fi incercat sa le captureze, dar rezultatul a fost ca trei scafandri au murit iar ceilalti patru au fost grav raniti.

Oficial, marina militara neaga realitatea acestor intalniri OZN. O sursa din conducerea marinei aprecia ca istoriile puteau sa-si aiba originea in rapoartele comandantilor de nave, care au luat drept OZN-uri obiecte de origine neclara dar pamanteana. "Iluzia unui OZN putea fi produsa de bancuri mari de pesti, gunoaie plutitoare sau fenomene naturale".

loading...

Spania. Declasificarea documentelor militare OZN din Spania este indisolubil legata de numele ufologului Vicente-Juan Ballester Olmos, autor, inca din anii optzeci, al unor volume privind fenomenul OZN, care i-au atras recunoastere internationala. Ballester Olmos, intr-un articol din 1999, vorbea de un "model spaniol" de declasificare a documentelor OZN, in care ufologii civili si el insusi au avut un rol determinant. In rezumat, in 1990-'91, prin numeroase vizite la birourile de relatii publice si de siguranta a zborurilor de la aviatia militara, a reusit sa inoculeze decidentilor ideea utilitatii declasificarii informatiilor OZN, considerate pana atunci "confidentiale". In 1991 s-a sugerat ca documentele raspandite in diferite locuri sa fie dirijate catre un centru unic al informatiilor si sa se unifice formularele de colectare a datelor.

In mai 1991 sectiunea pentru siguranta aeriana, care era responsabila pentru tot ce era in legatura cu OZN-urile si gestiona fisierele OZN, a intocmit un memoriu, cerand declasificarea. Pe 22 mai 1992 Statele Majore Reunite ale armatei au decis scaderea nivelului de clasificare a documentelor OZN, lasand la latitudinea Statului Major al Aerului autoritatea declasificarii totale.

Sarcina realizarii declasificarii a revenit in ianuarie 1992 Sectiei de informatii de pe langa Comanda Operativa a Aerului. Lucrarile au fost conduse in primul an, intr-un mod deschis si cu o viziune de perspectiva, de locotenent-colonelul Angel Bastida, apoi de locotenent-colonelul Enrique Rocamora, cu aceeasi determinare. Ballester Olmos a avut in acest timp o colaborare apropiata cu fortele aeriene spaniole, participand activ la desecretizarea documentelor OZN intr-o pozitie in care - dupa propria sa declaratie - era in masura: "(a) sa confirme ca intregul continut al arhivelor a fost complet publicat, (b) sa accelereze in anumite perioade viteza prelucrarii, (c) sa gestioneze eliberarea mai multor lucrari si protocoale confidentiale privind modul in care militarii au tratat in trecut informatiile OZN si (d) sa determine fortele armate sa caute datele pentru a completa unele informatii lacunare OZN in cel putin trei cazuri".

Drept urmare, in perioada 1992-1999, au fost declasificate si puse in circulatie 84 de fisiere, cuprinzand 2000 de pagini, privitor la 122 de evenimente OZN din perioada 1962-1995. Ufologii civili au sprijinit prin expertiza externa analiza documentelor, ca si completarea celor insuficient documentate, prin contactarea unor baze militare, radare si complexe militare.

Procesul de desecretizare nu a mai ridicat restrictii in continuare, astfel incat, peste ani, incidente raportate curent, de fortele aeriene, de civili sau militari, au fost declasificate imediat dupa investigarea lor, un exemplu pe care Ballester Olmos il crede demn de urmat si de alte tari.

In articolul sau, Vicente-Juan Ballester Olmos a aratat intre altele cat este de usor ca o persoana surprinsa de aparitia unui fenomen neasteptat pe cer sa traga concluzii eronate. El a oferit si cateva exemple dintre cazurile aflate in documentele desecretizate.

Pe data de 8 decembrie 1980, Capitania Generala din Cadiz a primit doua telefoane. La ora 20:45 echipajul pescadorului Besugo a observat spre nord, un incendiu la nivelul marii. Impresia era cea a unui avion caruia ii luase foc motorul stang. La ora 20:50, si nava de transport Conquistador a raportat un obiect care se dezintegra deasupra navei, fenomen vazut de capitan si de operatorul radio. Ambele nave se aflau in dreptul coastelor marocane.

Cele doua incidente n-ar fi fost explicate niciodata. Dar ufologii spanioli au reusit sa faca o corelare a acestor cazuri cu un val de observatii OZN in sud-vestul Spaniei care a avut loc in acelasi timp. Mii de persoane au vazut obiecte incandescente, zburand in grup, trecand lent deasupra capetelor, in general dinspre sud-vest spre nord-est. Un astfel de fenomen este compatibil fie cu o ploaie de meteoriti, fie cu reintrarea in atmosfera a resturilor unui satelit artificial. S-a verificat ca aceasta a doua alternativa nu se confirma, deci este valabila, cel mai probabil, prima explicatie.

Pe 25 decembrie 1980, la ora 22:05, un capitan de aviatie militara isi conducea masina pe soseaua Tudela-Arguedas, cand a vazut un obiect zburator straniu. Avea un corp central mare, cu "un sistem puternic de propulsie cu reactie". In plus, el a vazut cateva obiecte luminoase mici, manevrand in formatie cu obiectul mare. Altitudinea lor a estimat-o la 1000 de metri, spre nord-nord-est. Viteza era cea a unui avion comercial. A urmarit aparitia pana ce a disparut in spatele muntilor, lasand in urma o coada luminoasa, mult mai lata decat cea a unui avion.

Si aceasta observatie, in sine, ar fi ramas neidentificata, daca nu s-ar fi facut coroborarile necesare, prin care s-a aflat ca, la ora aceea, asa cum a raportat NORAD, a avut loc reintrarea in atmosfera a rachetei utilizate la lansarea satelitului sovietic Cosmos 749. Aceasta a trecut peste Portugalia, Spania, Franta si Anglia de sud, fiind aproape sigur si ceea ce a vazut ofiterul.

Un martor civil a raportat o experienta neobisnuita, care a avut loc pe 19 august 1982, la ora 22:30. Era pe terasa impreuna cu alti sapte martori, intr-un bloc de apartamente din statiunea Blanes (Gerona), aflat cu fata spre mare, cand a auzit zgomotul unui avion si, chiar deasupra capului sau, a vazut un cerc luminos, pulsand regulat. Cu ajutorul unui binoclu el a distins un "disc cilindric" care se rotea in sensul acelor de ceasornic avand dimensiunile duble fata de un avion DC-4. Viteza si altitudinea erau constante. Apoi obiectul a facut o intoarcere, astfel incat martorii au putut s-o vada si de jos si pe partea superioara. Avea sapte sau opt "ferestre" luminate. Aparitia a putut fi urmarita cam trei minute. Martorul a facut desene ale obiectului, pe care le-a expediat intr-o scrisoare, la sediul fortelor aeriene, insotite de descrierea detaliata a evenimentului. Raportul oficial nu prezinta nicio concluzie si nu a fost realizata nicio investigatie a cazului. Totusi, o cautare in publicatiile din perioada august-septembrie 1982 a scos la iveala faptul ca au avut loc si alte observatii similare, in multe localitati din Spania de est si nord. Dar lucrurile nu se o-presc aici. Presa, confirmata de Controlul Aerian din Barcelona, a raportat ca in acea perioada au fost active in zona avioane remorcand panouri publicitare luminoase, ceea ce a dus la observatii surprinzatoare si la confuzii. Din nou, este aproape sigur ca asta au vazut si martorii din Blanes.

Au existat desigur si cazuri in care nu s-au putut gasi explicatii. De pilda, pe 23 decembrie 1985, nava de transport Manuel Soto, proprietatea companiei Transmediterránea, naviga de la Las Palmas (insula Gran Canaria) la Arrecife (insula Lanzarote). La ora 03:10, ofiterul de cart a observat la orizont ceva ce semana cu rasaritul unui corp ceresc. L-a identificat initial cu steaua Antares, dar peste zece minute si-a dat seama ca nu putea fi nici aceasta nici alta stea sau planeta. Lumina a ramas nemiscata pana la 03:25 cand a inceput sa se miste rapid. Intre timp si alti membri din echipaj au venit sa urmareasca ce anume se intampla.

Peste doua minute, obiectul a trecut chiar deasupra vasului. Toti martorii au vazut profilul sau care nu semana cu nimic cunoscut. Avea o lumina alba intensa in partea sa centrala, o lumina rosie, estompata, alaturi, ca si o alta lumina alba, mai slaba, care parea separata. Aceasta separare i-a facut pe martori sa aprecieze ca obiectul zbura foarte jos. Totusi nu se auzea niciun zgomot.

Incidentul a fost consemnat in jurnalul de bord, care a ajuns la ma-rina militara spaniola, iar de aici la aviatie. Comandamentul Aerului pentru Insulele Canare nu a gasit insa nicio mentiune a vreunui OZN la data respectiva. Nu s-au mai facut alte investigatii. Din pacate, in lipsa altor detalii, nu se pot emite alte ipoteze, iar observatia ramane neidentificata.

Examinarea tuturor rapoartelor si evaluarea lor statistica atrage atentia si asupra altor aspecte. Astfel, valul de observatii din 1968-'69 a fost cauzat - sustine Ballester Olmos - in buna masura de un comunicat de presa prin care Ministerul Aerului cerea publicului sa raporteze observatii OZN, dar si de luminozitatea spectaculoasa din acea perioada a planetei Venus si de baloane meteorologice gigant aduse de vant din Franta. Au fost puse in evidenta cauze asemanatoare si pentru alte rapoarte.

Statistica facuta asupra rapoartelor arata ca au fost 20 detectii radar neidentificate, 15 interventii ale unor avioane de vanatoare, 10 intalniri apropiate, 13 cazuri in care exista material fotografic si 28 marturii ale unor piloti civili. In afara aviatiei militare, 7 rapoarte veneau de la marina, 7 de la garda civila, 7 de la armata si 5 de la politie. Au fost explicate 85% din cazuri, majoritatea prin cauze astronomice (Venus, alte planete, stele si chiar Luna). Doua cazuri din zece au fost farse; un caz din zece confuzia cu baloane meteorologice, trei cazuri din zece au fost: rachete, avioane, inversiuni de temperatura, recaderea in atmosfera a unor deseuri spatiale, false ecouri radar, focuri de artificii, proiectoare. Proportiile sunt apropiate de cele constatate in alte tari. Oricum 15% din rapoarte n-au putut fi explicate, dintre care cinci cazuri din cauza insuficientei datelor.

sursa: http://www.revistamagazin.ro/content/blogsection/3/4/

loading...